Viaţa de rrom în satul olimpic
Steluța este o fetiță de etnie rroma din Roman, este crescută într-un grajd fără apă, fără lumină, fără WC. Deși ar vrea să trăiască că orice copil normal de la oraș, viața în Satul Olimpic este deosebită. Cei peste trei sute de copii, adolescenți și tineri văd altfel viața. Steluța este orășeancă, dar trăiește printre gunoaie și șobolani, într-un grajd în care sunt îngrămădite alte 250 de familii. Pentru Steluță, fiecare dimineață începe la fel de cenușiu. Micuța locuiește împreună cu părinții și cei patru frați într-unul dintre cele patru grajduri din „Satul Olimpic“ de la marginea orașului. Fiecare grajd are câte patruzeci și cinci de camere. Aici au fost cazate peste 200 de familii rămase fără locuință.
Steluța se trezește după o noapte grea care s-a încheiat în sunetul asurzitor ale unor boxe date la maxim de un vecin care spune că face ce vrea în casa lui. Aude tot ce se petrece afară deoarece pereții sunt din rigips, foarte subțiri. Pe nesimțite, forfota din grajd crește în intensitate. Oamenii încep să umble de colo-colo și picioarele lor se amestecă printre câini, șobolani și mizerie. În casă este un miros greul, iar fumul din sobă improvizată se împrăștie în toată camera întunecoasă care nu are mai mult de 4 metri părtați. Steluța se spală pe față într-o găleată . Apa o aduce mama de la cișmea. Este brunetă și în priviri i se ghicește cu greu o umbră de bucurie, însă astăzi e bine dispusă, nu va pleca la școala flamândă și va avea și câteva haine mai bune. “Mama a fost ieri la Fundația Pacea și a luat alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte. Astăzi mănînc pateu și conservă de carne. Când începem școala părintele de la Fundație ne dă rechizite și ghiozdane, mie mi-a dat și o masă pe care să-mi scriu temele”.
La şcoală cu „autobuzul Păcii”
Fetița o zbughește apoi spre autobuzul care așteaptă să ducă elevii, la școală. Autobuzul este tot o investiție a Fundației Pacea, pus la dispoziția copiilor pentru a-i stimula să meargă la școală care este destul de departe pentru a merge pe jos. Steluța este eleva în clasa a IV-a și a fost premianta mereu până acum. La școală, câțiva puști o întâmpină cu vorbe urâte: „Asta e de la grajduri. Păduchioasă!“, Steluța nu se supără, a auzit de prea multe ori aceste cuvinte, nu o mai deranjează. În clasă sunt nouă copii de români și zece copii de romi, nu pare a fi discriminată. Învățătorii s-au obișnuit, însă spun că este dificil cu copii proveniți de la Grajduri pentru că sunt murdari și nu prea învață. Steluța nu este așa în primii doi ani a luat premiul doi, apoi a ieșit doar pe locul al treilea.
O problemă destul de gravă este lipsa educației pe care copii grajdurilor ar trebui să o primească acasă. Părinții în majoritate analfabeți, nu au încredere în instituția școlară, deci netrecând printr-o școală nu pot insufla copiilor dorința de a merge la școală și nici nu pot explica copiilor importanta educației scolastice.Pentru a le veni în ajutor analfabeților, Fundația Pacea în parteneriat cu Școala generală cu program sportiv, au deschis o școală de alfabetizare.
Ai nimănui
Romii (Roma în romani, Romi (tigani) în română) constituie unul dintre grupurile etnice cele mai mari din România. Conform recensământului din 2002 aceştia numărau 535.140 de persoane sau 2,5% din totalul populaţiei, fiind al doilea grup etnic minoritar din România după cel maghiar. Rromii sunt concentraţi cu precădere în Transilvania, Crişana, Muntenia şi Oltenia. În Maramureş, Bucovina, Banat, Dobrogea şi Moldova concentraţia rromilor este sub media ţării.
După-amiază este plină pentru locuitorii „Satului Olimpic“. Copii se joacă pe terenul amenajat de studenții franciscani, cei mai mari joacă bărbut sau liniuță pe bani. Oameni în toată firea stau toată ziua la ușa grajdurilor pufăind țigări și lamentându-se celor de la Centru Social de viață grea pe care o duc. Au parte de vizita ziariștilor destul de des. Aceștia vin, “ca la urs” să mai scrie câte un articol și să vadă cum trăiesc rromi. Oamenii se strâng în jurul lor, sperând că prin ziar se pot face auziți. Bărbații încearcă să-și spună păsurile, în timp ce femeile înjură de mama focului autoritățile locale. Majoritatea sunt șomeri, mai lucrează cu ziua sau fură. O mică parte lucrează la salubrizare, iar o parte și mai mică sunt angajați la diferite societăți. Un lucru este cert, unii nu vor să muncească iar alții nu pot deoarece sunt bolnavi sau se simt discriminați.
Zilele sunt monotone în Satul Olimpic…
Steluța nu se vede printre copii, este în casă, se bucură de ceea ce mama ei a adus cu o seară în urmă de la Fundație. A dorit enorm o păpușă și acum o are… este foarte fericită… Ce fericiți pot fi unii copii chiar și cu o păpușă de la second hand.
Romii din Satul Olimpic au fost lăsați de izbeliște.
O parte din vină o poartă ei, cealaltă parte o purtăm noi.
Acest material este realizat pentru cei care știu și sunt obligați să citească și să vadă.
Știu, am primit și voi primi multe emailuri și telefoane mai puțin agreabile în privința romilor, probabil din lipsă de cunoștință… aceasta este însă realitatea și eu continui să cred că împreună vom putea contribui la schimbarea și ameliorarea vieții multor familii lovite de sărăcie.
Articol realizat de Preot Emilian Dumea
